SemiMARATON
Distanta 25, 47 km
Diferenta de nivel 1101 m
Traseu:
Parc Central, Valea Pufului, Drum forestier, Valea Slanicelului, Popas touristic Camping,– Muntele Dobru – Valea Dobru – Muntele Cerbul – Pârtia de schi Nemira – Parc central.
Se porneste din parcul Central si dupa aprox 1,4 km se face stanga (la fel ca la marathon in anii trecuti) pe drum forestier pe langa paraul Pufu , drumul forestier se transforma in poteca, urcare usoara la inceput apoi prin padure o urcare mai abrupta, pana la km 5,5, aici la intersectia cu drumul forestier se face stanga (maratonul facea dreapta) si se urmareste drumul forestier - foarte alergabil plat si apoi coborare pe langa paraul Slanicel, se coboara pana in sosea, unde se face dreapta 600 m apoi se intra pe traseul de la cros…cu urcarea pe Quitters hill, coborare spre Dobru, urcare pe Muntele Cerbul si apoi coborare pe partia de ski, si un final de 1 km de asfalt pana la sosire.
Legendele Nemirei 2018 - Slanic Moldova
In 2018 am schimbat un pic abordarea calendarului. Cu siguranta efortul, dedicatia poate si vocatia se gasesc si in alte parti ale tarii. Si uite asa m-am aliat cu Maratonul Argonautilor, Aiud Maraton, Macin Maraton. Si vor veni Mures24h, Istrita Escape Maraton, Harghita Trail Running , Iezer-Papusa Trail Race, Alearg Hasmasii ,Maraton Montan Rafael Codlea.
Pana vineri cand am luat calea Moldovei (greu incercata), inspre Slanic de Moldova ,sa fiu partas povestilor la Maraton Legendele Nemirei. Trio Mihaela - Iulia Nicoleta - me . Varianta auto . O scurtatura Oituz-Targu Ocna s-a dovedit neinspirata (drumul de 13 km frezat la sange pe ambele benzi, cca 7 km ne-a adus aminte de lucrari facute far-de-cap; dar am descoperit si arhitectura neoprotestanta in patria lui Stefan cel Mare si Sfant...). Iar dezastrul apelor de saptamana trecuta ne-a dus pe ocolitoarea din Targul Ocna ...Ajungem in statiune spre seara : cocheta, supravietuitoare anilor caderii turismului balneo. Ba chiar, cu accente moderne.
Organizatorii (felicitari din start intregii echipe!), sunt la datorie. Luam kit-ul si la cazare, adica la corturi . O plimbare de seara prin parc si imprejurimi si la somn . Dimineata la 5,30 arata o zi promitatoare , cu ploi spre amiaza. Repede se strange lumea . Doua muzici rasuna , dar nu strident , simultan : AC/DC (de-al nostru) si ,,muzica" slujbei de alaturi . Asta e...Startul vine repede pentru lumea multa adunata si cu chef de aventura, legende, salbaticie si izbanda.
START ! 1,5 km de asfalt (fals plat inceput la 500 m alt.) si apoi despartirea de cros . Incepe un drum forestier (Pufu i se zice) , ce se transforma in poteca pana la km 5,5 . Doar la deal si iaca +400 m la activ. O coborare scurta de 1,5 km si vine PA1 (La Salarie) . Vine a doua urcare (+300 m) de 2 km si atingem cota 1000 m (km 9). Normal vine coborarea 1,5 km (-150 m). O intalnire tonica cu Oana Roua Serban si Salvamont-ul (multumiri pt. suport !) si hai sa atacam ceea ce parea esenta pozitiva a cursei : vf Nemira Mare (1649 m) , adica doar 8 km doar urcare non-stop cu +800 m. Pe la mjlocul ,,catararii" m-am taiat : mergeam in gol fara viteza de inaintare. Si uite asa , pret de 3 km m-am tarat, dar nu m-am oprit . Caldura s-a instalat , dar izvoare erau peste tot , so no problem. Spre finalul urcarii , dupa ce am devorat un Mars , parca , parca declic-ul s-a produs. Ei si am ajuns pe platou, sub varf (km 18) ! PA2 cu de toate si multa, multa echipa de suport .
Alta viata: pana acum doar padure, padure, padure...Brusc apar perspectivele spre imprejurimi . Arunc o privire , iau cate ceva de pe mese si stiu ca sunt o broasca (testoasa sau nu) si nu-mi permit momente de reverie. Pentru mine incepe cursa . Graficul cursei seamana cu trapezul Vistea-Moldoveanu de la 2X2 Race. Sunt pe Vistea Mare (sic!) si incepe o coborare pe un drumeag extrem de alergabil . Trec de saua Nemirei, il recunosc din timp pe Sebestien Hunor Florin si peTiberiu Andrei Poștoacă (adica Sugas Race team) , voluntari-pozari si dau bice catre Moldoveanu, adica vf Sandru Mare (PA3)-km 26. Senzatia izbitoare pe portiunea de platou e de Via-Maria-Theresia, un drum de altitudine medie, numai bun de alergat. Bun . Graficul arata 9,5 km de downhill de la 1600m la 560 m (Culmea Caprioarei) .
Daca la inceput pot alerga linistit, ultimii 4 km , m-am trezit in alt ,,film" , seamana izbitor cu coborarea de la Cucuietii Maraton (pentru cine a fost prezent atunci): drum , fost de exploatare , bolovanos , da bine de tot si cu panta ce a ajuns si la peste -40%...Asadar km 35,5 (dupa 5 ore si 45 minute) si am ajuns la Popasul Turistic , aproape de intrarea in Slanic-Moldova (PA4)! Stiam ca urmeaza doar 1 km cu +250 m prin zona de transee din Primul Razboi Mondial. Si la final inca o cocoasa. Hai sa trec repede de sperietoare ! Soarele sulita asa cum nu ne doream . Orele erau 15 si nici un semn clar de ploaie. Portiunea e grea , dupa atata amar de padure
...Dupa varful de panta , vine zona care pe mine m-a marcat definitiv: poteca ajunge pe un platou , serpuieste binisor printr-o padure de mesteceni . Parca eram in Scandinavia : iarba inalta si verde crud, vantul tremura albul mestecenilor , nimic lumesc...Loc fantastic...Nu e bine, trebuie sa-mi revin repede. Cobor anevoios , iar pe un drum cu bolovani, panta aspra si schimbari de directie. Intorc din drum doi parteneri care nu vad sageata la stanga (apropos, marcajul a fost impecabil: cursiv, preventiv si atent in punctele de inflexiune) si intru pe un drum forestier unde benzile se raresc dar apar la momentul cand crezi ca trasa nu e buna . Dupa 6 ore si 45 minute ajung in Slanic-Moldova (Km 39,3) .
Tinerii voluntari din PA5 ma lovesc cu ghioaga : mai sunt S A S E KM !!! Bai da nu e de buna , mai ales ca vad o urcare ucigatoare prin padure la orizont. Inghit ceva cu greu si hai la deal. Hello ! Nu mai inteleg nimic ! 3 km de urcare grea (la final aveam sa vad ca a fost de +250m ) , fara perspectiva varfului de panta , doar cu activatorul muzical in functiune. Singur-singur. ..Si brusc apare iesirea din padure (km 42!) , direct in capatul de sus al partiei cochete de schi. Clar vine finalul ! Ba bine ca nu ! Partia are cam 1 km lungime, panta e mare (20-25%) si pare fara sfarsit ...In fine, intru in statiune unde aflu ca mai am inca 1 km si ceva de asfalt...Sta bine sa ploua, dupa ce norii negri s-au bulucit. Cartierul de blocuri traversat la final e animat, dar nu-mi mai trebuie socializare , vreau poarta de sosire ! Care vine dupa 45 km si peste 2450 m + si - .
Mihai Santa e la butoane , la fel de fresh si e gata treaba! Mihaela si Iulia Nicoletasurprind momentul (multumiri !!!). 7 ore si 50 de minute ! Prind si un podium (loc 3) la dinozauri (peste 51 ani) , chestie de conjunctura in principiu, stiu bine cine sunt buneii alergarii montane in Romania , dar e al treilea podium anul asta , asa ca e bine. Multumesc , la final partenerilor de cursa , organizatorilor ( Helen Len cu deosebire pentru capacitatea organizatorica si lui Arthur David , singuraticul lup alpha al echipei Nemira ). Multumiri si Primarului Baciu Gheorghe , se pare un sustinator al sportului in statiune.
Cea mai buna descriere este de obicei a celor care participă:
Iată ce spune Codrin Constantin participant 2018
